Transferul unui elev între școli - o altă bubă în sistem - kafka reloaded

        Cât de mult poate dura transferul unui elev între școli? Ei bine, depinde.

        În vara acestui an, adică din august, am inițiat transferul băiețelului meu în clasa a V-a de la Liceul teoretic bilingv ”Ita Wegman” la Școala 124, școală la care suntem arondați de drept. 

        Am sunat-o pe secretara de la Ita să aflu când o găsesc la școală însă aceasta era în medical pe termen nedeterminat. Trebuia să depun cererea deja semnată și aprobată de Școala 124. Secretara m-a îndemnat să iau legătura cu directoarea. Am luat legătura cu directoarea și semnarea hârtiei s-a rezolvat în câteva zile. Toate bune și frumoase însă asta nu finalizează transferul pentru că mai aveam nevoie de la Ita de Foaia matricolă, Fișa medicală și un Raport de evaluare la finalul clasei pregătitoare. Sigur, această ultimă hârtie o văd fără rost, dar câte bordee ... 

        După ce am luat cerea de transfer gata semnată de ambele părți, am dus-o la 124 ca să aibă și ei un punct legal de la care să poată încadra copilul la școala lor. Dar urma să primesc celelalte hârtii. Când? Termenul legal este de 10 zile. Atât să fi durat? O să aflați.

        Pentru că Ita Wegman nu avea secretară, atribuțiile acesteia au fost predate fostei învățătoare a băiatului meu. Cu ea trebuia să negociez toată treaba. Am fost la școală, de câteva ori de la începutul anului școlar. Bântuind pe holuri, dau, într-o zi, peste învățătoare, aceasta era plină de var, din cap până-n picioare. De ce? Pentru că acum o învățătoare este super învățătoare, văruiește și clasele, mută băncile, cară, spală. Cu drag și spor pentru-al nostru viitor! Se înțelege, am ajuns, puțin înainte de începerea școlii. Doamna m-a amânat pentru că nu are timp și de hârtiile mele, pentru că nu erau o prioritate. De aici încolo au urmat telefoane și mesaje pe WhatsApp. Școala e în Pipera. Nu chiar o plăcere să faci drumuri până acolo degeaba.

        Din august până la începtul lui noiembrie, constant, în fiecare lună i-am trimis mesaje învățătoarei. Mereu scuze și iar scuze până când în octombrie n-au mai venit nici acelea ci tăcere. Ignoranță. Între timp secretarele de al 124 îmi băteau obrazul că nu le aduc hârtiile. Dacă am văzut că nu mai am cu cine să vorbesc, i-am scris directoarei, plângându-mă de această situație penibilă. Imediat m-a sunat și învățătoarea cerându-și scuze. Ca să nu mai ajung până-n Pipera, la ideea ei, am convenit să ne vedem undeva mai aproape. Evident nu s-a întâmplat, pentru că doamna nu a mai putut.  Până la urmă am ajuns la școală urmând să iau doar Foaia matricolă, pentru că celelalte hârtii, doamna învățătoare spunea că nu le are. 

        Ajung la școală să iau Foaia Matricolă. Cei de la pază aveau două exemplare, pe unul am semnat că am luat conform cu originalul. S-a întâmplat un fel de alba-neagra între hârtii. M-am uitat pe cel pe care am semnat, avea ștampile, semnături, era în regulă și iau cealaltă hârtie care trebuia să rămână la mine. Eram foarte iritată de ideea că pentru acel Raport mai trebuia să fac un drum la Școala 81, unde a învățat băiatul meu înainte să-l transfer la Ita Wegman. Dacă era să mă iau după învățătoare trebuia să mai fac un drum până la Școala 81, pentru ca aceștia să mă trimită înapoi la Ita. Sunt tentată să cred că asta a fost și ideea, dar e doar o supoziție. Ca o paranteză, celălalt transfer nu a durat mai mult de o săptămână. Hotărâtă să nu plec până nu văd dosarul copilului, mă duc la secretariat. Norocul meu că era doamna secretară întoarsă din medical. Îi povestesc toată situația și îi explic, ceea ce sigur știa, pentru că nu e singurul și primul copil transferat de la ei, să fim serioși. Secretara, cu mine de față, o sună pe învățătoare să vină cu dosarul copilului în dinți. Între timp, secretara scapă informația că dosarul cu tot ce e nevoie, a fost tot timpul la învățătoare. Interesant.  Deși secretara i-a spus să vină cu tot dosarul a venit exact cu acel Raport de care aveam nevoie. 

        Fișa medicală? Nicio șansă! Asistenta de la școală nu era. Oricum preferam să fac un drum până la medicul de familie decât să mai ajung la Ita. 

        Credeți că s-a terminat?

        Am fost și la medicul de familie, am mai stat și acolo la coadă. Am refăcut fișa medicală, apoi, cu cele minunate 3 hârtii mă duc ”victorioasă” la 124. Secretarele mă așteptau ca pe pâinea caldă. Foaia matricolă era ștampilată dar nu și semnată de secretară respectiv directoare. Deci, draga mea, ia-o de la capăt, pentru că așa se face în România. Am sunat-o pe secretară, secretara m-a rugat s-o sun pe directoare. Am sunat-o și pe directoare. Aceasta și-a dat seama de încurcătură. În aceeași zi m-am dus iar la școală și am luat, în sfârșit și ultima hârtie, așa cum se cuvenea să fie, ștampilată și semnată.

        Bun. M-am tot gândit la ce s-a întâmplat și cum de s-a ajuns la această situație. Păi, în primul rând peștele de la cap se împute. 

        Avem așa, ORDIN MENCS nr.5079/2016 care la art. 160 spune în felul următor:

        Art. 160. — Dupa aprobarea transferului, unitatea de invatamant primitoare este obligata sa solicite situatia scolara a elevului in termen de 5 zile lucratoare. Unitatea de invatamant de la care se transfera elevul este obligata sa trimita la unitatea de invatamant primitoare situatia scolara a celui transferat, in termen de 10 zile lucratoare de la primirea solicitarii. Pana la primirea situatiei scolare de catre unitatea de invatamant la care s-a transferat, elevul transferat participa la cursuri in calitate de audient.

        10 zile?

        Scrie aici și modalitatea în care se face acest transfer? Cum solicită actele? Prin poștă, elegant? Prin angajat delegat? Scrie aici că e obligația părintelui să ia documentele dintr-o parte într-alta? Nu. Dar lasă loc de interpretare? DA! Dă prilej școlilor de a folosi părintele pe post de cal de bătaie? Oh! Da! Poate fi minge de ping-pong? Incontestabil. Poți umili un părinte ținându-l pe drumuri și dându-i actele cu țârâita și alea incomplete? Atâta vreme cât sistemul permite, de ce nu? Cui îi pasă de părinți? Că doar alte treburi mai bune n-au de făcut. 

        Aș vrea să văd unde scrie că asta este treaba părintelui? Și dacă scrie într-adevăr, apoi cei care au întocmit minunatele regulamente să nu se plângă dacă un banal transfer poate dura atât de mult. Și dacă tot minunatele capete au lăsat loc de interpretare este tot vina lor. Probabil este mai ieftin să pui un părinte pe drumuri decât să dai bani la poștă sau să trimiți un om de-al tău. 

        Când eu mă prezint în fața școlii de la care îmi transfer copilul reprezint o autoritate? Nu! Eu nu sunt o instituție. Sunt doar un om de care își pot bate joc.

        Reprezint eu o entitate reglementată care atunci când primește niște documente, poate valida corectitudinea lor? Hai să fim serioși! 

        Îmi plătește cineva drumurile făcute, timpul pierdut și stresul aferent? Păi de ce? Dacă te faci părinte îți asumi asta, nu? Că doar ce-i viața asta altceva decât un chin!

        Cam așa funcționează, iar copilul va fi mereu cea mai bună armă de șantaj între sisteme. Capul plecat, nu supăra pe nimeni că s-ar putea să și-o ia. Ai un copil, ești șantajabil. Te deranjează ceva în sistem și ai curajul să vorbești, vezi că mai devreme sau mai târziu ajungi la mâna lui cu tot cu copil. Directorii se cunosc între ei, inspectorii școlari se cunosc între ei. Vorba se duce, orice deranj, chiar dacă este îndreptățit se plătește! Nu? De ce s-ar pune în pielea ta să-ți facă ție viața mai bună când și-o pot face mai întâi pe-a lor. Deși, un sistem inteligent ar înțelege că, în definitiv, și lor le-ar merge mai bine. Mai puține erori, mai multă eficiență! 

        I-am spus secretarei de la Ita Wegman de varianta de a trimite aceste documente prin poștă. 

        Unde? Aici în România? Eu nu am auzit! Ce-i drept, nici eu. Doar mi-am imaginat. Cât de stupidă pot fi să cred într-o lume mai bună!

        Știu că acest articol poate fi doar strigătul unui șoarece în deșert, dar nici nu pot să tac. Sunt convinsă că nu sunt singurul părinte folosit abuziv de acest sistem strâmb. Nu m-aș bucura să aflu de sancțiuni și țapi ispășitori. Dar m-aș bucura să aflu că aceste demersuri s-ar face așa cum ar fi normal, civilizat, între școli.