Down the Mouse Hole
—Până și șoarecele
își caută altă gaură, spuse Marele Zet.
Replica trebuie
să fi fost încheierea unei discuții începute înainte să urce în tramvai. Apucasem
să citesc o pagină.
Micul Lee stătea
rezemat lângă Marele Zet. Nu cred că avea mai mult de 10 ani, însă își lua aerul
unui tip cu experiență. Zâmbea și chicotea, nu îndrăznea totuși să-și exprime vreo
părere, recunoscându-și, tacit, rolul de personaj de umplutură.
Se eliberează un
loc chiar în stânga mea. Aș fi putut să mă așez cu atât mai mult cu cât burduful
tramvaiului nu era un loc tocmai confortabil cititului însă, de data asta, altceva
mă incita, nu Boris Vian care tocmai făcea pregătirile de nuntă pentru Chloe și
Colin ci alte personaje, însă de cu totul altă factură. Oficial, atenția mea era
îndreptată spre cartea pe care o țineam în mână. Din când în când mai aruncam privirea
de-o parte și de cealaltă a tramvaiului, ca și cum m-ar fi interesat să aflu unde
sunt. Așa am putut identifica cele patru personaje.
Crazy și Dazy au
stat și ei un timp în picioare. Imediat după intersecția de la Lizeanu s-au aruncat
unul în brațele celuilalt, în primul loc eliberat undeva în dreapta mea, lângă burduf.
Micul Lee zâmbea.
Figura lui de savant în miniatură emana o oarecare înțelegere. Mie mi se declanșase
deja butonul RECORD. Banda cognitivă se porcise și nu mai era interesată de lumea
lui Vian.
— Du-te și tu, bă,
acolo! Însă tocmai se așezase o doamnă cu un copil în brațe. Micul Lee, care era
pe picior de săritură peste groapă, își reia locul de șmecher lângă Zet.
— Bă, vă spun eu
că nimic nu știți! O femeie trebuie să știi cum s-o iei.
— Da’ ce, tu știi,
întreabă Dazy.
— Bă, un bărbat
trebuie să știe să-i pună capac. Adică s-o atingă acolo. Adică s-o facă la pizdă.
Doamna cu copilul
întoarce capul, își ia odorul în brațe și-o întinde tocmai în fața tramvaiului.
Micul Lee, hopa, sare peste groapa cu furnici direct pe scaunul eliberat și se întoarce
spre Marele Zet.
— Bă, tu știi să
dai limbi? Dacă nu știi să dai limbi de nimic nu ești bun.
— Nu, băi, da’ pizda
n-are niciun gust, se bagă în seamă Crazy, încolăcindu-și brațele în jurului taliei
îmblănite ale lui Dazy.
— Cum să n-aibă
gust, ohooo! Tu ai băut vreodată pișat de bebeluș? Probabil Crazy a dat negativ
din cap.
— Eu am băut, știi
ce gust are? E sărat! Și pizda e sărată, confirmă Zet.
— Da’ bă, da’ dacă
se spală înainte n-are nici un gust, insistă Crazy.
— Păi ce, tu o guști
înainte?
Marele Zet, pălit
dintr-odată de pudoare, se apropie de urechea lui Crazy și-i șușotește ceva. Pe
alocuri, recunoșteam „pizdă”, „limbă”, „udă”, restul era în ceață. Revine la locul
lui de guru în potcoava tramvaiului. Un timp s-a așternut liniștea. Oricum, privirile
călătorilor aruncate aiurea pe geam, ascundeau, în realitate, zeci de urechi ciulite.
— Pfiu, zâttt, sare
în sus Dazy. Bă, da porc ești!
— Ce-ai, fă, întreabă
Marele Zet.
— Păi s-a bășit
porcu’!
La mine nu ajunsese
nimic, pesemne curentul din tramvai a împins damful mai în spate. Dazy se așază
înapoi în brațele lui Crazy însă peste un minut sare iar în picioare.
— Nu, eu nu mai
stau în brațele tale. Ești un porc!
— Ce-ai, fă, așa-i
viața! se scuză Crazy. Ce vrei, fă, să mă prefac?
Nu se mai așază
în brațele lui.
— Oricum noi trebuie
să coborâm la prima! Între timp se ridică și Crazy în picioare.
— Tu unde cobori,
îl întreabă Dazy pe Marele Zet.
Nu așteaptă răspunsul,
că deja îi aruncă următoarea întrebare:
— Da’ pe tine cum
te cheamă? Zoti, parcă!
— Zoti, de fapt
Zolti.
— Z o t i? Adică
și „L”. Zoti?
— Nu, fă! Zoti mă
cheamă, da’ de fapt e Zolti!
Sincer, nici eu
nu prea înțelegeam. Între timp ușile se deschid la Piața Galați.
Mimez că îmi închei
lectura. Crazy și Dazy coboară din tramvai. Marele Zet, zis Zoti sau Zolti, se așază
pe locul eliberat de cei doi, își întoarce fața spre fereastră și cade pe gânduri.
Micul Lee se ridică de pe scaun și i se așează în brațe. Eu mă așez în locul lui
și redeschid cartea. Chole și Colin se uitau cam urât la mine. Un nor sepia se ridicase
deasupra capului meu. Simțeam că nu are rost să mai dreg mohorul, clar erau supărați
și nici nu aveam chef să-i împac. Închid cartea în forță. Norul se retrage între
file.
Comments
Post a Comment