Salvat de Andrea Bocelli

--Maică, da’ ce-i pe tine?

Băiatul dă din umeri.

--Da’ de unde ți le-ai luat?

--Mi le-am făcut eu!

--Nu se găsesc și de cumpărat?

--Ba da, dar alea-s niște abțibilduri.

--Da’ astea cum ți le-ai făcut?

--Nu mi le-am făcut eu mi le-a făcut cineva.

--Și cu ce? Nu înțeleg.

--Au o mașină cu ace.

--Uooo, da’ câte ai! Și pe gât și pe picioare! Ce de bani pe tine. Au costat ceva. Zic și eu că-s bătrână și nu le știu pe toate. Cât ai dat pe ele?

Băiatul dă din umeri. Își învârte ochii în cap, numără, dă iar din umeri.

--Alo? Da maică! Ajung acuși! Sunt icișa, la Petre Ispirescu.

Băiatul coboară grăbit din tramvai. Mi-am schimbat repede mâna de pe bară. Aveam și eu unul mic. Nu de alta, dar chiar nu mai țin minte cât m-a costat.