Cum am hotărtât să devin gay

Eram nou în lumea asta. Habar n-aveam cu ce se mănâncă. Mai trâziu am aflat: cu mult căcat. Trebuie să împingi bine. Dacă nu dai înainte cu lubrefiant s-ar putea să te usture. Poate și o clismă ajută. Cum să spun, faptul că-ți faci clismă, nu e neapărat pentru tine ci din respect pentru celălalt.  Dar am zis să încerc. Eram tânăr în breaslă nu și neapărat foarte tânăr ca vârstă. Vreo 32 de anișori. Însurat. Aveam o nevastă mișto, pâinea lui Dumnezeu. Păi da, mai întâi a frământat-o El apoi mi-a dat-o mie, rumenă, coaptă, bună de halit. Și eu m-am bucurat de așa dar. Am făcut și doi copii. Cum să spun, aveam o viață de om așezat. Mă feresc să spun ”normal”. Ce e normalitatea, până la urmă?
Nevasta a văzut în mine un potențial. Mare potențial. Dar nevastă-mea nu se pricepea la asta, așa că m-a împins să intru în comunități. Să aflu cum fac alții.

--Dragul meu, îți irosești talentul, zicea. Tu ai viziune. Ești unic. Crede-mă. Poate că nu mă pricep dar simt asta.

Sigur, femeile mereu simt lucruri și bărbații trag ponoasele. Dar, în sinea mea, știam că nu sunt de lepădat. Și uite-așa am început să particip la evenimente, să intru în comunități, doar că, fiind nou, ceilalți ca mine, nu erau niciodată ca mine. Toți erau mai buni. Până și ăia mai proști decât mine tot erau mai deștepți. Înțelegeți? Numai ăia adevărați pe lângă care voiam să stau mă priveau de sus, aroganți.

--Du-te bă, pulifrici, îmi ziceau. Vrei să fii ca noi, păi bagă și tu vreo douăzeci de ani și mai vorbim.

Băi. Ziceai că nu exist pentru ei. Le-aș fi tras-o  dar  prea îi respectam. Visam să ajung ca ei. Mari și deștepți. Dar 20 de ani? Pe bune?

Pași mărunți, Vasile, îmi zic. Pași mărunți. Ce, vrei să te accepte așa, fără să dai de greu? Păi ce-i vața asta dacă nu dai de buci? Transpiră, Vasile! Poate așa te văd!

Știți ce se mai întâmplă când ești așa… mai la început? Pentru că aia adevărați te ignoră, te vânează hienele. Dar și cu ăia adevărați e o problemă. Cumva trebuie să fii membru de partid. Altfel nu se poate. Există și partide cinstite, nu? Vocația mea de gay putea fi observată din fașă. Eram prea moale. Nu mă băgam în seamă. Varză! Mă izolam ca o mironosiță. Prea să nu supăr pe nimeni, să nu deranjez. Mereu politicos. Voiam, dar nu voiam... Muiere. În fine.

Abia când începusem să prind puțin cheag, dar puțin numa, cât un spârc, mă cooptează pe email Pinguinu’. M-a invitat la un eveniment organizat de el, la care m-a rugat să prezint câteva machete cu viziunea mea asupra Gothamului. Auzisem destule despre el, dar nu ne văzusem și nu vorbisem niciodată face-to-face. Știam că e mafiot, nu-l suportam, dar am văzut că și alte elite mai participă așa că zic, de ce nu?

Merg la eveniment. Totul iese bine. După, zice să mergem cu toții la terasă, aproape, la o bere. Zis și făcut! Mergeam pe alee doi câte doi, în spatele meu era Jim Gordon și partenerul lui, eu cu Pinguinu’ lângă mine, în fața noastră nevasta Pinguinului cu o gagică. Și, cum mergeam noi așa, Pinguinu’, care știa exact statusul meu, om însurat, serios, deodată mă apucă de mână. Mă smucesc, fac doi pași laterali:

--Ce pula mea a fost asta?

--Stai liniștit, nevastă-mea e liberă în gândire. Ești cam sălbatic!

--Sălbatic, nesălbatic sunt om însurat și-mi plac femeile. Chiar îmi plăceau.

--Bine, bine, zice! Iartă-mă dacă te-am ofensat! Îți fac cinste cu o bere!

--N-am nevoie! Îmi iau și singur!

--Bine, Vasile! Hai, liniștește-te!

Ne-am așezat la masă. Eu speram să stăm cu toții. Pentru Jim Gordon aveam un respect deosebit. Măi, chiar îmi plăcea omul ăsta. Dar Jim a preferat o masă separată. Parcă s-au înțeles! Nevasta Pinguinului și gagica la altă masă și eu m-am trezit tot cu jigodia.

Am cerut o bere! Piticania tot o dădea cu laude la adresa operelor mele și a inteligenței sclipitoare. Eu îi răspundeam mai mult sec, dezinteresat. Văzând că nu are cu cine sta de vorbă se ridică, nu înainte să-mi spună că a achitat și berea mea.

--Nene! Nu ți-am spus că nu vreau?

--Lasă! Lasă! Că și-așa n-am dat din banii mei, și-o întinde.

Rămân ca prostu’ la masă. Mai comand o bere. Nevasta și gagica plecaseră și ele odată cu lindicu’. Jim și partenerul erau atât de prinși în discuții că nu aveau timp să respire, darămite să mă invite alături de ei. Apoi am realizat toată făcătura. Păi cum să mă invite? Știau despre mine că-s om însurat? Știau! M-au văzut că m-am ținut de mână cu lindicu’? M-au văzut. Deci ce eram eu? O altă curvă cu aspirații. Una gata să se fută cu oricine, doar să ajungă mare. Mare arhitect. Arhitectu’ pulii.

Și bârfa s-a dus.

Elitele mă ocoleau sau ignorau, constant. Curvele mă doreau dar eu le respingeam, constant. Pinguinu’ oriunde eram, hop-țop și el pe lângă mine, doar să mă salute, să-mi zică o vorbă, să se asigure că mai ne mai văd și alții. Eu i-o retezam. Dar oamenii ăia mișto nu aveau cum să afle asta, niciodată. Că nu era nimic între noi doi. Bine, nici nu cred că i-a interesat asta vreodată, dar asta mi-am dat seama mai târziu.

Ochii care văd nu mint, nu? Când cineva vede așa ceva, nu se gândește că poate ăla a făcut-o intenționat! Ochii care văd transmit creierului adevăruri, gen: sigur e ceva între ei!

Nevastă-mea m-a lăsat între timp. Acum o halește altcineva. Eu am rămas singur. Frământ ce pot...

Toată lumea știe că sunt gay. Deci? Mai are sens să mă agit? După 20 de ani… Bă, da’ prost mai sunt! 20 de ani mi-au trebuit să înțeleg cu ce se mănâncă realitatea. Mă feresc să spun ”adevăr”. Ce e adevărul, până la urmă?

Tehnică să ai.

Lubrefiant.

Clismă.

Lubrefiant.

Clismă.

N-ai lubrefiant mai merge și cu salivă.

Vrei sponaneitate merge și cu căcat.

Ete c-am învățat și eu ceva! Nu-i rău! Ba chiar îmi place! Și vorbesc serios!